metaroman s. n. Roman în care autorul narează operația scrierii romanului însuși ◊ „E un fel de roman al romanului, în care «cronicarul» iese la rampă. Acest metaroman se reducea în «Lumea în două zile» la o anchetă și avea un singur protagonist.” R.lit. 9 II 78 p. 9. ◊ „[...] criticul român este prezent în sumar cu un amplu studiu dedicat «metaromanului românesc actual».” R.lit. 26 VII 84 p. 11 //din meta- + roman; cf. it. metaromanzo; PN 1966//