METAPLÁSMĂ s. f. (Rar) Schimbare intervenită în forma unui cuvînt prin adăugarea sau prin înlăturarea unui sunet; formă a cuvîntului rezultată din această schimbare. Cf. ANTONESCU, D., COSTINESCU. Cavare. . . ar fi dat românește ◊ cáere sau, cu metaplasmă, . . . ca(i)er. DR. III, 669. Procesul de analogie care a determinat apariția formelor duble de singular. . ., a stat și la baza altor fenomene de metaplasmă. SCL 1 957, 106. - Pl.: metaplasme. – Și: (învechit) metaplásm s. n. ANTONESCU, D. – Din fr. métaplasme, germ. Metaplasmus.