METAMORFÍSM (< fr. {i}; meta- + gr. morphe „formă”) s. n. (GEOL.) Transformarea în stare solidă a rocilor (mineralogică, chimică și structurală) sub influența căldurii (m. de contact termic), a presiunii din zonele de dislocație (m. dinamic), a soluțiilor metamorfozante (m. metasomatic) sau a acțiunii combinate a presiunii și temperaturii din zonele de orogeneză (m. dinamometric sau regional). În procesele de m. iau naștere rocile metamorfice (corneene, skarne, șisturi cristaline) și zăcăminte de substanțe minerale utile. ◊ M. regional = cel mai important proces de metamorfism, prin care, în zonele de orogeneză, iau naștere șisturi cristaline (filite, cuarțite, micașisturi, gnaisuri, amfibolite, calcare cristaline etc.), roci intens transformate și cutate. ◊ M. retrograd = retromorfism, diaftoreză.