metabolă (< gr. μεταβολή, „schimbare”), (în muzica elină) modificare (accidentală) a modului (I, 1) sau a genului (II). În teoria modernă, o trecere dintr-un mod (1) într-altul, cu păstrarea – spre deosebire de modulație* – a tonului de bază. Sin.: mutație (1). M. pentatonică*, expresie introdusă de Brăiloiu (ca sin. al termenului Systemwechsel folosit de Riemann) spre a denumi fenomenul schimbării de sistem (II, 4) ce are loc uneori în melodiile pentatonice cu pieni*, ca urmare a transpunerii picnonului* pe alte trepte decât cele ale sistemului pentatonic inițial. Formarea unui nou picnon – și deci atingerea unui nou sistem pentatonic – se datorește impunerii în melodie a unor pieni: intervenția stăruitoare a acestora pe timpii tari duce la transformarea lor din „sunete de umplere” (Brăiloiu) ale vechiului sistem pentatonic în sunete constitutive ale unuia nou (procesul implicând, firește, estomparea unora din sunetele constitutive ale vechiului sistem). În raport cu un sistem pentatonic dat, totalul transpunerilor* posibile ale picnonului și deci totalul m. (pentatonice) posibile este de patru (așa de pildă, „unei melodii care evadează din sistemul de sol sistemul pentatonic-etalon propus de Brăiloiu: sol-la-si-re-re-mi-sol i se deschid patru căi: către sistemele de la, re, do și fa” – Brăiloiu).