Definiția cu ID-ul 1288690:
Tezaur
MESÍȚĂ2 s. f. (Rar) Măsuță (1). Ana, la mesița de lucru, lîngă fereastră, coase o rochie pentru păpușa Marioarei. VLAHUȚĂ, D. 138. Pe mesița de la fereastră o față de masă lucrată cu croșetul, id. ib. 247. - Pl.: mesițe. – Masă1 + suf. -iță.