MESERNIȚĂ s.f. (Mold., Trans. SV) Măcelărie. A: Cum iaste nevoie a goni cîinele de la meserniță, așea iaste nevoie a goni deșarta mărire. L SEC, XVII; 132^r. Fietecarea trunchi de meserniță și prăvălie de carne deschisese. CANTEMIR, IST. Cîndu duc pe bou la meserniță, denainte asudă, iar denapoi tremură. B 1779, 39^r; cf. L SEC. XVII, 8^r; NCCD, 67. C: Pavel apostol învăță varece să vinde la mesernile să mîncați. CAT. CALV. // B: Ca un cîine ce-i deprins la meserniță (marg.: magherniță). L ante 1693, 26v; cf. L ante 1693, 208^v. ♦ (Mold., Ban.) Măcel, masacru. A: Nu era altă, fără direaptă osînda pentru faptele lor și nu război sau vreo apărare, ce direaptă mesearniță. M. COSTIN. C: Meserniczè. Macellum. AC, 353. Etimologie: bg. mesarnica, scr. mesârnica.