MESERIE, meserii, s. f. 1. Îndeletnicire sau profesiune bazată pe o muncă manuală calificată, desfășurată pentru a prelucra și a transforma diferite materiale; meșteșug. M-a dat la meserie de mic, la un atelier de reparații, să mă fac mecanic. DUMITRIU, N. 266. Mi-am învățat meseria la oraș. SAHIA, N. 80. Puse de gînd ca pe fiul său să-l dea să învețe toate meseriile. ISPIRESCU, L. 366. 2. Orice fel de profesiune, manuală sau intelectuală. Mai toți oamenii talentați din acest cerc literar au părăsit literatura pentru meserii mai mănoase. GHEREA, ST. CR. II 99. ◊ Expr. (Om) de meserie = (om) de specialitate, cu experiență într-un domeniu de activitate. E cel mai concret și mai colorat dintre psihologii de meserie. IBRĂILEANU, S. 227. ♦ Ocupație, îndeletnicire. Sătul de a face mereu de pomană meseria ticăloasă de martor mincinos, își ceru seama de la stăpîn. ODOBESCU, S. III 44.