MESERÍ vb. IV. Intranz. (Învechit) A deveni sărac; a sărăci. B[o]gații meseriră și flămînziră. PSALT. HUR. 28^r/4. Afle-ne cruțările tale, D[oa]mne, că meserim vîrtos. ib. 67^v/15, cf. PSALT. 59, 164, CORESI,, PS. 83/12, 219/6. Pentru tine meseri, fiind bogat. VARLAAM, C. 421. Au slăbit și au meserit sfînta episcopie mai de tot (a. 1 674). ap. TDRG, cf. BUDAI-DELEANU, LEX. ◊ A b s o l. Domnul mesereaște și bogățeaște și smereaște și rădică. PSALT. 319, cf. CORESI, PS. 420/11. – Prez. ind.: meseresc. – V. measer.