MESÉRCIU s. m. (Învechit) Măcelar (1). Avram meserciul . . . și alți mulți oameni buni de la noi (a. 1 614). GCR I, 45/14. Un meserci și un cojocari ce sînt de treaba episcopiei (a. 1 662). ap. TDRG, cf. IORGA, S. D. XI, 93, URICARIUL, XIX, 326. De la mesercii ce taie vite, să ia căte 3 pt. de vacă (cca 1 741). IORGA, S. D. VI, 219. De la pitari, plâcintari și mesercii (casapi) cîte 20 lei (a. 1 776). N. A. BOGDAN, C. M. 64. – Accentuat și: (greșit, în dicționare) mesercíu. CADE, SCRIBAN, D. – Pronunțat trisilabic. – Pl.: mesercii. – Și: mesárciu s. m. – Din bg. месарче. Cf. scr. m e s a r č e.