MESAPICĂ s. f. (< adj. mesapic, -ă, cf. fr. mésapique): limbă indo-europeană vorbită de mesapi, locuitori ai peninsulei Salento și ai ținutului Apulia din Italia. Lingviștii consideră că m. este o limbă înrudită cu ilira sau chiar un dialect al acesteia, transplantat din Illyricum în ținuturile amintite, la începutul primului mileniu î.e.n. De la mesapi ne-au rămas mai multe inscripții (aproape exclusiv toponimice), care au fost adunate de lingvistul italian Fr. Ribezzo (1875-1925) în lucrarea Corpus Inscriptionum Massapicarum, Roma, 1944.