mesanică sf [At: ALR II/I, 148, 3928/29 / Pl: ? / E: ns, cf mesală, măsarnică] (Ban) 1 Față de masă. 2 (îs) ~ d-ale lăcuiti Bucată de mușama de pus pe masă.

MESANICĂ s. v. față de masă.

mesanică s. v. FAȚĂ DE MASĂ.

MESÁNICĂ s. f. (Prin Ban.) Față de masă. Leg în mesanică șî duc. ALR II/I MN 148, 3 928/29. Mesanică d-ale lăcuiți = bucată de mușama care servește pentru așternut pe masă. ALRM II/I h 401/29. - PI.: ? – Cf. mesală, măsarnică.