MESAGERIE s. f. 1. (Învechit) Îndeletnicire a mesagerului, însărcinare pe care o îndeplinea mesagerul. Cf. NEGULICI, COSTINESCU. 2. Oficiu, întreprindere, local de unde se expediază mărfuri sau (în trecut) de unde plecau diverse mijloace de transport pentru călători. Cf. NEGULICI, LM. Ca să poată ajunge în fața mesageriilor, trebuia acum să-nconjoare mult. CAMILAR, N. II, 211. 3. (Rar) Mijloc de transport (vagon de cale ferată, mașină, în trecut trăsură, poștalion) folosit de o mesagerie (2). Cf. NEGULICI, COSTINESCU. 4. Sistem de transport al mărfurilor sau (în trecut) al călătorilor, organizat de o mesagerie (2). DICȚ. 5. (Neobișnuit) Mesaj (2). Primește misterioase mesagerii. ap. IORDAN, L. R. A. 481. – Pl.: mesagerii. – Din fr. messagerie, it. messaggeria.