Definiția cu ID-ul 1286869:
Tezaur
MERTICÉL s. n. (Rar) Diminutiv al lui m e r t i c (3). Începu pe zi o dată să-i dea un mic merticel. PANN, H. 58/20. - Mertic + suf. -el.
MERTICÉL s. n. (Rar) Diminutiv al lui m e r t i c (3). Începu pe zi o dată să-i dea un mic merticel. PANN, H. 58/20. - Mertic + suf. -el.