Definiția cu ID-ul 1286333:
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MERMÉR subst. (Turcism ieșit din uz) Stuc. [Cu ghips] se fac tencuielile cunoscute subt numirea turcească mermer. MN (1 836), 50149. Pereții odăilor, toți cu mermer (stuc), imitînd marmurile cele mai rare. REV. NOUĂ, II, 173. - Pl.: ? – Din tc. [yalancı] mermer.