MERIZĂTOÁRE s. f. (Prin vestul Transilv.) Meriză. Cf. CANDREA, Ț. O. 51, CHEST. IV 116/62. ♦ Coastă de deal unde pasc vitele (Sebiș-Arad). CHEST. IV 116/62. - Pl.: ? – Și: (prin metateză) miezărătoáre (CHEST. IV 116/62), melezătoáre (ALRM SN I H 210/346) s. f. – Meriza + suf. -toare.