meringioară sf vz merindioară

merindioară sf [At: ALECSANDRI, P. P. 314 / V: ~ngioară, ~njo~, ~nzi~ / Pl: ~re / E: merinde + -ioară] 1-6 (Pop; șhp) Merinde (1-3) (bune).

merinzioară sf vz merindioară

MERINGiOARĂ s. f. v. merindioară.

MERINDIOÁRĂ s. f. (În poezia populară) Diminutiv al lui merinde (1). Cînd e vară, primăvară, leu cu mine merinziogrâ Și mă sui pe plai la munte. ALECSANDRI, P. P. 314, cf. ȚIPLEA, P. P. 87. Gată-m, mamă, merinjoară, Eu mă duc din a mea țară. BÎRLEA, C. P. 194. Tăt cernîndu-și fărinioară, Să-ș facă de merindioară. T. PAPAHAGI, M. 116, cf. 66. - Pl.: merindioare. – Și: meringioáră (DOINE, 102), merinjoáră, merinzioáră s. f. – Merinde + suf. -ioară.

MERINJOÁRĂ s. f. v. merindioară.

MERINZIOÁRĂ s. f. v. merindioară.