MERINDA vb. I. (învechit și regional) 1. Intranz. A lua masa de prînz, a prinzi (cdde); a mînca după amiază, (regional) a ujina (BARCIANU, V., LM). 2. T r a n z. (Complementul indică alimente) A face provizii; (complementul indică ființe) a aproviziona cu alimente. Cf. PONTBRIANT, D., BARCIANU, V. A merenda pîine și carne pentru armată; a merenda secerătorii. LM, cf. ALEXI, W., com. din STRAJA-RĂDĂUȚI. Merinzim bărbați la munte. ALR II/I MN 152, 3 946/192. – Prez. ind.: merindez. – Și: merenda vb. I; merinzí vb. IV. – V. merinda.