MERIDIAN, meridiane, s. n. (Uneori determinat prin «pămîntesc») Fiecare dintre liniile imaginare în formă de cerc, care, în număr de 360, trec prin polii globului pămîntesc tăind ecuatorul printr-un unghi drept și servesc la stabilirea poziției longitudinale a punctelor de pe glob. Oameni de altă rasă și animale de sub alt meridian. C. PETRESCU, A. 288. ◊ (Poetic) Își desenează [norii] pe cer hărțile unor continente necunoscute, navigind apoi în lungul țărmurilor neexplorate încă. Unul după altul rămîn în urmă meridianele acestor lumi ciudate. BOGZA, C. O. 53. Primul meridian = meridianul stabilit prin convenție internațională ca fiind cel care trece prin localitatea Greenwich din Anglia și în raport cu care se calculează longitudinea punctelor de pe glob. Meridian magnetic = linie obținută prin intersecția suprafeței pămîntului cu planul vertical care include direcția acului magnetic. ♦ Intersecția unei suprafețe de revoluție cu un plan care trece prin axa suprafeței. ◊ Meridian ceresc = intersecția sferei cerești cu planul care trece prin axa universului. – Pronunțat: -di-an.