meridian s.n. 1 (geogr.; și meridian geografic, meridian terestru) <înv.> cercul de amiazăzi (v. cerc), cercul miezizilei (v. cerc), linia amiazăzei (v. linie), miazăzian. Meridianele servesc la stabilirea longitudinii geografice. 2 (geogr.) meridian de origine = (art.) meridianul zero = primul meridian (v. prim¹). Meridianul zero trece prin orașul Greenwich (Marea Britanie) și este folosit ca origine pentru măsurarea longitudinilor geografice. 3 (astron.) meridian ceresc = <înv.> cerc orar. Meridianul ceresc este cercul după care se intersectează sfera cerească cu oricare plan care trece prin axa universului; (art.) meridianul locului = linie meridiană. Meridianul locului este linia de intersecție a planului meridianului ceresc al locului respectiv cu planul orizontului.