meridian [At: AMFILOFIE, G. F. 170^r/12 / V: (iuz) ~ă sf (înv) ~izian, miridean / P: ~di-an / Pl: ~e, (nob, sm) ~ani / E: lat meridianus, it meridiano, fr méridien] 1 sn (Ggf; șîs ~ geografic, ~ terestru) Fiecare dintre liniile imaginare care înconjură globul pământesc, trecând prin poli, tăind Ecuatorul în unghi drept și servind la stabilirea longitudinii punctelor de pe glob Si: (înv) miazăzian, cerc de amiazăzi, cercul miezizilei, linia amiazăzei. 2 sn (Îe) Pe toate ~ele (lumii) În întreaga lume Si: pretutindeni. 3 sn (Îs) ~ (de) origine sau primul ~ ori ~ul zero Meridian stabilit, prin convenție internațională, ca fiind cel care trece prin localitatea Greenwich din Anglia și în raport cu care se calculează longitudinile diferitelor puncte de pe glob. 4 sn (Îs) ~ul locului Intersecție a planului meridian al unui loc de pe pământ cu planul orizontului. 5 sn (îs) ~ magnetic Linie obținută prin intersecția suprafeței pământului cu planul vertical indicat de direcția acului magnetic. 6 a (Îs) Plan ~ Plan care trece prin axa de rotație a unei suprafețe de rotație, pe care o intersectează după curba meridianului (1). 7 sn (Mat) Curbă de intersecție a unei suprafețe de rotație cu un plan care trece prin axa ei de rotație. 8 sn (Ast; îs) ~ ceresc Mare cerc imaginar al sferei cerești, care trece prin zenitul locului și prin polii cerești. 9 a (Îs) Cerc ~ Instrument cu ajutorul căruia se determină trecerea unui astru la un anumit meridian (1) și care servește la măsurarea distanței dintre pământ și astrul respectiv. 10 a Care se referă la un meridian (1). 11 a Care trece printr-un meridian (1).