MERI- „parte, parțial”. ◊ gr. meris „parte” > fr. méri-, germ. id., engl. id. > rom. meri-. □ ~carp (v. -carp), s. n., parte a unui fruct articulat, la malvacee și umbelifere; ~carpie (v. -carpie), s. f., fragmentare în bucăți a fructelor articulate; ~edrie (v. -edrie), s. f., simetrie mai redusă a unor forme cristaline decît simetria clasei holoedrice a sistemului în care se încadrează; ~spor (v. -spor), s. m., uredospor independent care poate genera un promiceliu; ~sporocist (v. sporo-, v. -cist), s. n., sporange cilindric format pe columela sporangioforului; ~strofă (v. -strof), s. f., orientare a cromatoforilor către partea inferioară și superioară a celulei; ~tal (v. -tal), s. n., porțiune a tulpinii cuprinsă între două noduri.