MEREU², -EIE, merei, adj. (Regional) Care se întinde pînă departe; vast, întins, nesfîrșit. Codrii merei... se văd spre dreapta. SADOVEANU, N. P. 19. Dorul tău, bade, ș-al meu De și-ar face-un pod mereu. Pod mereu pîn’ la Brașeu Să treci, bade, tu și eu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 140. Ca vulturul se uita... Peste cîmpi merei pustii. ALECSANDRI, P. P. 198. ◊ Fig. (Rar) încordat, întins. Trei cai aleargă-n urmă-i selbatici de merei. COȘBUC, P. II 196.