MERENDÍȚĂ s. f. (Prin Transilv.) Șervet sau ștergar (cu înflorituri sau cu cusături) în care se învelește (sau, rar, pe care se așază) la țară merindea (mai ales la cîmp) ; (regional) merindeață, merindariță. Cf. LB. - Pl.: merendițe. – Merinde + suf. -iță. Cf. m e r i n d a r i ț ă.