Definiția cu ID-ul 1280519:
Tezaur
MERCURIÁR s. m. (învechit, neobișnuit) Sfetnic. Mulți mercuriari (adecăte oameni de sfat), au porăncă de la stăpînii lor (a. 1699). FN 77. - Pronunțat: -ri-ar. - – Pl.: mercuriari. – De la n. pr. Mercur(iu).
MERCURIÁR s. m. (învechit, neobișnuit) Sfetnic. Mulți mercuriari (adecăte oameni de sfat), au porăncă de la stăpînii lor (a. 1699). FN 77. - Pronunțat: -ri-ar. - – Pl.: mercuriari. – De la n. pr. Mercur(iu).