Definiția cu ID-ul 1279908:
Tezaur
MÉRCE s. f. (Învechit, rar) Marfă (4). Vaza princiară, gloria domnească S-a vîndut ca mercea, multe zeci de ani. MUREȘANU, P. 143/14. - Din it. merce, lat. merx, -cis.
Exemple de pronunție a termenului „merce” (3 clipuri)
Clipul 1 / 3