4 definiții pentru merță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

merță f. Mold. Tr. măsură veche de capacitate, prețuind 10 banițe. [Slovean MĬERIȚA, din slav. MĬERA, măsură].

mérță f., pl. e (nsl. mĭerca, ung. merce, d. vsl. *mĭerica, dim. d. mĭera, măsură, d. mĭeriti, a măsura. V. mertic, nemeresc). Est. Jumătate de chilă. Trans. (mirță). Ferdelă. – Vechĭ mĭerță și mirță (Let. 2, 34). V. chilă 2.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mérță (-țe), s. f. – (Mold.) Măsură de capacitate pentru solide, egală cu 215 litri. – Var. mierță. Sl. (sb., cr.) mjȅrica, din sl. mĕra „măsură” (Cihac, II, 193; Berneker, II, 50; Iordan, Dift., 95; Conev 78), cf. mag. mérce (Gáldi, Dict., 144). Cf. mear.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mérță, -e, (dial. mnérță), s.f. – Unitate de măsură pentru cereale: „O mnerță are 8 cane, iar o cană 3 l” (Budești); „O mnerță are 25 kg” (Rozavlea, Ieud, Dragomirești, Moisei); „Mnerța e tot atât de mare ca feldera; tare feldera, tare mnerța, adică 22-23 l” (ALR 1971: 419). – Din sl. mjerica (< sl. měra „măsură”); Cf. magh. mercze, germ. Meterzentner „unitate de măsură pentru greutate”, germ. Zentner „chintal” (Țurcanu).

Intrare: merță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • merță
  • merța
plural
  • merțe
  • merțele
genitiv-dativ singular
  • merțe
  • merței
plural
  • merțe
  • merțelor
vocativ singular
plural