MEPLÁT (< fr.) s. n. Plan intermediar care asigură, în sculptură, tranziția între două suprafețe plate; basorelief foarte puțin înalt. Tehnica decorativă a m. a fost folosită în arta pietrelor de mormânt din Moldova și Țara Românească (ex.: piatra de mormânt a lui Radu de la Afumați, 1529, de la Curtea de Argeș).