MENZILHANEA s. f. (Învechit) Stație de poștă (unde se schimbau caii) ; (învechit) menzil. Surugii plătindu-se . . . din banii a menzelhanelilor (a. 1802) URICARIUL, I, 8/21, cf. 396/11. 2573 [taleri]. . . de la județu Mușcelului, din banii menzilhanelelor (a. 1810). DOC. EC. 130. Banii menzilhanelii (a. 1813). ȘIO II₂, 80. Facerea menzălhanalelor și întocmirea lor (a. 1814). URICARIUL, I, 204/9. Ați fi supărînd și pă rotarii i dîrvarii poștilor la orînduiala orzului grajdului . . . și al minzilhanelelor (a. 1814). DOC. EC. 163. – Pl.: menzilhanele. – Și: menzilhaná (TDRG, menzelhaneá, menzălhaná, minzilhaneá s. f. – Din tc. menzilhané.