MENUET, menuete, s. n. Dans vechi francez și melodia după care se execută; una dintre părțile componente ale unei simfonii, sonate etc., care se execută în trei timpi, urmînd după un adagio sau un andante. Începu să facă cîteva mișcări... ca și cum în urechi i-ar fi sunat un accent de menuet. SADOVEANU, Z. C. 64. Protipendada juca menuet. C. PETRESCU, C. V. 78. Monotonul menuet, danțul clasic al saloanelor europene. FILIMON, C. 176. ◊ Fig. Caișii, zarzării și prunii Înveșmîntați-n haine albe se clatină în fața lunii, Stînd gata să înceapă un pas ușor de menuet. ANGHEL, P. 17.