mentă s.f. (bot.) 1 (și, reg., mintă-de-grădină, mintă-moldovenească) Mentha piperita; camfor, izmă, <rar> diană, <pop.> izmă-de-leac, <reg.> ferent, giugiumă, izmă-bună, izmă-domnească. 2 (și, reg., mintă-de-câmpuri, mintă-sălbatică, art., minta-calului) Mentha silvestris; izmă, <reg.> minta-calului (v. mintă), mintă-de-câmpuri, mintă-sălbatică, voieștniță. 3 mentă-creață = Mentha crispa; izmă-creață, <reg.> diană, iarbă-creață, izmă-bătrânească, izmă-turcească, trandafir; (art.) menta-broaștei = Mentha aquatica; izma-broaștei (v. izmă), <reg.> izma-apei (v. izmă), izma-bălților (v. izmă), minta-lângorii (v. mintă), voieștniță; (reg.; în forma mintă); mintă-turcească v. Citronelă. Melisă. Roiniță (Melissa officinalis); (art.) minta-lângorii v. Izma-broaștei (v. izmă). Menta-broaștei (Mentha aquatica); minta-mâței v. Cătușnică (Nepeta cataria).