Definiția cu ID-ul 1278811:

Tezaur

MENTÓL subst. Substanță volatilă cu miros aromatic, în formă de cristale, obținută din uleiul de mentă sau pe cale sintetică și întrebuințată în farmacie și în cosmetică. Mentolul este foarte bun în contra durerilor (nevralgiilor), în contra greții și a vărsăturilor, în contra spasmelor, a mîncârimii de piele. BIANU, D. S., cf. NICA, L. VAM., ȘĂINEANU, D. U., MACAROVICI, CH. 598. - Din fr. menthol.