5 definiții pentru menonit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

menonit, ~ă smf [At: DN3 / Pl: ~iți, ~e / E: fr mennonite] Membru al unei secte anabaptiste.

MENONÍT, -Ă s.m. și f. Membru al unei secte anabaptiste. [< fr. mennonite, cf. Menno Simons – reformator olandez].

MENONÍT, -Ă s. m. f. membru al unei secte anabaptiste, răspândită azi în Olanda, SUA și Germania. (< fr. mennonite)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

menoníți s. m. pl. Adepți ai unei secte întemeiate de preotul catolic Menno Simmons (1496-c. 1561), trecut la anabaptiști, sectă răspândite mai ales în Olanda, S.U.A. și Germania. Se mai numesc și anabaptiști pașnici. – Din Menno (n. pr.).

MENONÍȚI (< fr.) s. m. pl. Adepți ai unei secte anabaptiste fondate de reformatorul olandez Menno Simonsz (c. 1496-c. 1561), și răspândită azi, mai ales în Olanda, S.U.A. și Germania.

Intrare: menonit
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • menonit
  • menonitul
  • menonitu‑
plural
  • menoniți
  • menoniții
genitiv-dativ singular
  • menonit
  • menonitului
plural
  • menoniți
  • menoniților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)