MENAJERIE s. f. Colecție de animale vii, mai ales sălbatice (rare sau exotice), expuse într-un loc special amenajat; loc special amenajat în care se află astfel de animale. Menagerie sau adunare de feară vii sălbatice. AR (1829), 16²/2, cf. 203¹/13. În veacul dupe urmă un leu a scăpat din menajeria marelui ducă de Florența și alerga pe ulițele cetății. HELIADE, O. 30. D. Gulai face cunoscut cinstitului public că menajeria sa, ce se alcătuiește de șărpi. . ., și paseri rari. . . în toate zilele se află deschisă. CR (1833), 16²/8, cf. ib. (1834), 314²/18, ALEXI, W. Copiii. . . țipau în sala de așteptare ca într-o menajerie. D. ZAMFIRESCU, V. Ț. 27. Lumea căsca ochii la ei ca la menajerie. PAS, Z. III, 83. - Pl.: menajerii. – Și: (învechit) menagerie, minejerie s. f.Din fr. ménagerie, germ. Menagerie.