MEMURIÉT s. n. (Turcism învechit) Însărcinare oficială ; misiune. S-au dat acest. . . ferman pentru memurietul tău (a. 1 792). ȘIO II₂. Boierii, după ce vor citi porunca domnească și-și vor arăta memurietul (a. 1794). ap. TDRG. Urmează a se da cai de menzil. . . numai pentru memurieturile țării și ale domniei (a. 1814). URICARIUL, L, 208, cf. 246, 247, 249. – Pl.: memurieturi. – Din tc. memuriyet.