MEMÓRIU s. n. 1. Expunere scrisă amănunțită și documentată a unei probleme, a unei situații etc. V. r a p o r t. Asupra proprietăților numerilor se poate cineva ajutori din citirea frumoaselor memorii ale lui Euler. HELIADE, A. 31/25. Îți voi trimite peste puțin copie de memoarul ce am dat comisiei întru aceasta. BĂLCESCU, ap. GHICA, A. 429. Memoar asupra alegerilor din ținutul Romanului (a. 1857). CAT MAN. I, 16, cf. STAMATI, D. Era cel dintîi memoriu al profesorului Alexandru Opriș asupra săpăturilor din piscul Voievodesei. C. PETRESCU, R. DR. 45. Contele Capo d'Istria publică un memoriu asupra „Mijloacelor de a îmbunătăți soarta grecilor”. OETEA, T. V. 122. Divanul a redactat apoi un memoriu către Poartă, în care aruncă toată vina de cele întîmplate asupra lui Șuțu. id. ib. 188. Într-un memoriu din 1923, E. Cartan a introdus noțiunea generală de spații cu conexiune conformă. VRĂNCEANU, G. D. II, 105. ♦ (Jur. ; învechit) Expunere scrisă a faptelor și a motivelor referitoare la un proces. [Un avocat] se îndeletnicește asupra facerii memoriilor (tacrirurilor), raporturilor, jâlbilor și asupra tutulor acturilor ce se cuvin în pricinile judecătorești și ale oblăduirei. CR (1830), 204²/29, cf. DDRF, ȘĂINEANU, D. U. 2. (La pl.) Colecție de conferințe, comunicări, discuții și dezbateri ale unei societăți științifice. Memoarele Academiei. FM (1847), 96. Memoriile Academiei. ȘĂINEANU, D. U. 3. (La pl.) Scriere care cuprinde însemnări asupra evenimentelor petrecute în timpul vieții autorului, și la care el a luat parte. V. a m i n t i r i, m e m o r i a l, j u r n a l. Petreceau citind istorii militare: campaniile lui Napoleon, memoriile lui Frederic cel Mare și scrieri de ale poeților în renume. GHICA, S. 660. Memoare personale nu a lăsat din timpul ministerului său. MAIORESCU, D. II, 55, cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF. Cronica lui Dumitrachi Varlaam e, propriu vorbind, niște memorii. IORGA, L. II, 111. Cameristul citea memoriile. KLOPȘTOCK, F. 310. Cînd copia memoriile prințesei, avea sentimentul că el însuși devine un personaj istoric. CĂLINESCU, S. 300. (Rar, la sg.) Te îndemn. . . a scrie memoriul vieței tale. EMINESCU, N. 61. 4. Petiție, cerere (semnată de mai multe persoane) în care motivele sînt expuse pe larg; (învechit) memorial (1). Cantemir. . . fu însărcinat de partizanii săi să alcătuiască memoarul. NEGRUZZI, S. II, 145. Acea teamă nu v-au stînjenit a trimele memuare la Petersburg și jalbe la Țarigrad? ALECSANDRI, T. 1339, cf. CAMIL PETRESCU, T. II, 586. 5. (Franțuzism) Stat de plată cuprinzînd sumele datorate pentru efectuarea unor lucrări sau pentru furnizarea unor bunuri. V. d e v i z, c o n t. Cf. DDRF, ȘĂINEANU, D. U., CADE. 6. (În vechea organizare a armatei) Dosar personal cuprinzînd date biografice și notări periodice, făcute de șefii ierarhici, asupra activității, capacității și comportării unui ofițer sau a unui subofițer. Notat rău în memoriu și permutat în Reg. 11 de călărași din Brăila. SANDU-ALDEA, A. M. 65. O să vă notez și eu în memoriu, zise încruntat colonelul. BRĂESCU, V. 39. Nu e vorba de protecție, dar te gîndești la memoriu ! Zece note bune nu fac cît una rea. id. V. A. 32. 7. (În sintagmele) Memoriu de titluri și lucrări = document în care sînt consemnate titlurile (universitare, științifice etc.) și lucrările de specialitate (publicate) ale unei persoane. Memoriu de activitate (științifică sau didactică) = expunere scrisă a activității desfășurate de o persoană într-un anumit domeniu. – Pl.: memorii. -Și: (învechit) memoár (scris și: memuar; pl. memoare) s. n. – Din lat. memorium, fr. mémoire.