MEMORIALISTIC, -Ă adj., s. f. 1. Adj. Care aparține sau se referă la memorialuri (v. m e m o r i a l I 2), de memorialuri. Elementul memorialistic este larg reprezentat în operele lui Costache Negruzzi. VIANU, A. P. 66. [Negruzzi] a fost silit. . . să folosească material memorialistic prezentat în acea însăilare de scene din „Scrisori”. S. C. ȘT. (IAȘI), 1957, 215. Oratorul parlamentar care a fost Ion Ghica, în decurs de cincisprezece ani nu și-a pus însă pecetea pe scrisul său memorialistic. CONTRIBUȚII, II, 178. Literatura memorialistică presupune condiții destul de dificile, uneori chiar mai grele decît literatura propriu-zisă. V. ROM octombrie 1960, 175. 2. S. f. Gen de scriere literară care conține memorii (v. m e m o r i u 3); (cu sens colectiv) totalitatea lucrărilor care conțin memorii. Cartea rămîne însă o strigătoare acuzație, o lucrare de densă proză artistică, îmbogățind compartimentul memorialisticii noastre cu una din cele mai originale lucrări. CONTEMP. 1948, nr. 113, 5/6. Piesele. . . erau opere de memorialistică cu predilecție pentru tipologie. GL 1958, nr. 6, 5/2. – Pronunțat: -ri-a-. – Pl.: memorialistici, -ce. – Memorial + suf. -istic(ă).