MEMLECHÉT subst. (Turcism învechit) Țară, stat ; spec. termen folosit (în acte oficiale) în perioada dominației otomane pentru a denumi Țara Românească sau Moldova. Boerii memlechetului cer să sărute picioarele măriei sale. GHEORGACHi, ap. tdrg. Memlechetul Moldovei și a țării Bomânești (a. 1774). ȘIO II₂, 78, cf. IORGA, S. D. XXI, 37. Boierii mari și mici. . . care locuim în memlechetul Moldovii (a. 1815). URICARIUL, I, 240/9. Cătră prea puternica împărăție credincioși și supuși. . . lăcuitori memlechetului Moldovii (a. 1821). IORGA, S. D. XI, 205. În veri ce parte dă loc din memlechetu împărătesc (a. 1823). FURNICĂ, I. C. 330, cf. DDRF, I. BRĂESCU, M. 68. - Din tc. memleket.