MEMÉNTO subst. invar. 1. (Ieșit din uz) Carnet mic de buzunar sau (rar) foaie în care se fac însemnări pentru a reaminti anumite date, nume, probleme etc. V. a g e n d ă, n o t e s. Scriind cu creionul pe un memento (foaie) ce-l poartă totdeauna cu dînșii. BREZOIANU, R. 10/18. 2. Carte care rezumă esențialul unei științe sau al unei discipline; memorator (1). V. b r e v i a r. Cf. DM, DN. Memento medical. 3. Însemnare, notă, semn distinctiv care reamintește cuiva un anumit lucru; p. ext. aducere aminte. Cf. ȘĂINEANU, D. U., CADE, DM. Pentru poet și pentru patriot, „Pionul” e un rezervoriu nesecat de inspirație, un permanent memento al trecutului. LL I, 20. – Din fr. mémento, lat. memento (imper. al lui meminisse).