MÉLOS¹ subst. (Livresc) Melodie (1), cîntec. Vă voi trimite și Anastasimatariul. . . și Irmiloghion, toate alcătuite cu cea mai desăvîrșită întregime, atît a tonului cuvintelor cît și a bunei viersuiri a melosului (a. 1823). GÁLDI, M. PHAN. 209. Mijloacele tipice de expresie ale melosului popular. CONTEMP. 1952, nr. 296, 3/6. Enescu a îmbinat melosul lui caracteristic din vechile lucrări cu armonia, cu procedeele tehnice și sonore ale timpului nostru. ib. 1956, nr. 503, 4/7. - Din ngr. μέλος, fr. melos.