MELIȚUICĂ s. f. Meliță (1) mică destinată ultimei operații de prelucrare a fibrelor de cînepă sau de in, pentru a se alege fuiorul curat. Melițoiul are dăltuitura încă mai mare; melițuică o are foarte puțin mai lată ca limba. PAMFILE. I. C. 206. Adeseaori. . . iau limbile de la melițuici. id. S. T. 129, cf. H XVI 161, A V 7, 15, 21, 23, 25, 28, 33, 35, VI 9,10,16,19, 22, 26. - Pl.: melițuici. – Și: (regional) melețúică s. f. A V 33. – Meliță + suf. -uică.