MELIFÉR, -Ă adj., s. f. pl. I. Adj. 1. (Despre plante) Cu flori bogate în nectar și polen, din care albinele prepară mierea. Cf. COSTINESCU, LM, BARCIANU, ALEXI, W. Transportarea stupilor în apropierea unor suprafețe întinse cu plante melifere aduce sporuri însemnate în producția de miere. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2 390, cf. 1953, nr. 2859. 2. (Despre ținuturi, regiuni) Bogat în plante melifere (D- Scrie aici la statut că nu ai voie să ții decît 15 stupi, douăzeci în regiunile melifere. V. ROM. februarie 1952, 164. II. S. f. pl. Grup de insecte himenoptere (cuprinzînd albinele și viespile) care culeg nectarul și polenul din flori, producînd apoi mierea sau ceara. Cf. COSTINESCU, CADE, DN. - Pl.: melifere. – Din fr. mellifère.