melian Cuvînt cunoscut din Moldova, cu înțelesul de „vlăjgan, munte de om” (lipsește în DLR). Rămas fără etimologie pînă azi: TDRG, urmat de CADE și de Scriban, trimite la medelean, „cîine mare”, de origine ucraineană, dar forma e greu de explicat. Udrescu prezintă forma belian, în expresia a crește cît belianul „a crește lung și deșirat”. Dacă admitem că este o variantă a lui melian, am putea socoti că este un exemplu de adăugat la tipul techer-mecher (ER, p. 18 și urm.), și în acest caz ar trebui să căutăm un etimon începînd cu b-. Ar putea fi vorba de un derivat de la bală „monstru”.