Definiția cu ID-ul 1274314:
Tezaur
MELÉC s. m. (Turcism învechit) Înger. Mă plimbam în aer ca un melec (înger) pă deasupra norodului. GORJAN, H. IV 51/7. *(Ca termen de dezmierdare, la voc.) Îți retrage vorba, melaicul meu! BOLINTINEANU, O. 275. - Pl.: meleci. $- Și: melaíc s. m. – Din tc. melek.