Definiția cu ID-ul 1274309:
Tezaur
MELEÁNDRĂ s. f. (Prin Transilv.) Haină veche, uzată, ruptă ; zdreanță (pe care se pune ceaunul cînd se amestecă mămăliga). PAȘCA, GL., IORDAN, STIL. 87, BUL. FIL. II 87, GR. S. V, 389. – Pl.: melendre. – Etimologia necunoscută. Cf. b u l e a n d r ă.