Definiția cu ID-ul 1273796:
Tezaur
MELCÍT, -Ă adj. (Regional, despre vite cornute) Căruia îi lipsește un corn ; (regional) ciut. Dacă-i lipseste boului un corn, i se zice în Muntenia că e ciut. . . În Vîlcea, melcit. DAMÉ. T. 28, cf. id. T2 40, ȘĂINEANU, D. U. - Pl.: melciți, -te. – De la melc.