MELC, ❍ MELCIU I. sm. 1 🐙 Molusc tîrîtor, al cărui corp moale și vîscos e închis într’o coajă sau scoică, de formă conică sau sferică: multe din numeroasele lui varietăți sînt comestibile (Mold. „culbec”) (Helix) (🖼 3123); copiii întrebuințează anumite recitative spre a-l face să iasă din coaja lui și să-și arate coarnele; (P): e cu casa în spinare ca melcul, se zice despre cineva care se mută mereu din loc în loc, fără a avea o locuință stabilă ¶ 2 🫀 Partea urechii interne, în formă de melc. II. (pl. -ci și -ciuri) sm. și sn. 1 🫀 Orbita, cavitatea ochiului ¶ 2 Partea găunoasă a cornului.