MELANHOLICOS, -OÁSĂ adj. (Învechit) 1. Melancolic (3); de melancolie (2). Boalele cele melanholicoase. IPOCRAT, 10^v. Norodul dintru acest pămînt este fricos, melahonicoși și scîrnavi. AMFILOHIE, G. 165/4. Sângele cel melanholicos. MEȘT. DOFT. I, 51^r/32. ◊ (Substantivat) Iară cei melanholicoși să ajutorează cu îndestulate curățenii de urdinare. IPOCRAT, 6^v. 2. Melancolic (2). Pentru ce ești așa melanholicos? CATON, 60^r/5. - Pl.: melanholicoși, -oase. – Și: melahonicós, -oásă adj. – Din ngr. μελαγκολικός.