mejdină sf [At: (a. 1725) URICARIUL, VII, 17 / V: ~dri~, melzi~ / A și: ~dină / Pl: ~ni / E: bg междииа] (Reg) 1 Mejdă. 2 (Pex) Fâșie de pământ rămasă nearată Si: țelină. 3 (Îf melzină) Bază inferioară a unei holde în pantă. 4 Loc apătos. 5 Unitate de măsură a suprafețelor egală cu aproximativ 5 ari. corectat(ă)