MEIU¹ sbst. 🌿 1 Plantă ierboasă din familia gramineelor, cu tulpina foarte ramificată, avînd flori mici albe-gălbui; se cultivă mai mult pentru nutreț; iar sămînța lui în formă de bob mititel și lucitor, se întrebuințează, decsojită – și numită, în această stare, „păsat” – la pregătirea unor feluri de bucate; înainte de introducerea porumbului în Principatele române (sec. al XVII-lea), meiul era hrana de căpetenie a populațiunii de la sate; și e numit în Mold. și „mălaiu” (Panicum miliaccum) (🖼 3120): nu risipi ~l, că anevoie se adună (PANN) ¶ 2 = MEIȘOR 1 ¶ 3 ~-LUNG = IARBA-CANARAȘULUI ¶ 4 ~-MĂRUNT, plantă ierboasă, numită și „meișor”, sau „meiu-păsăresc”, originară din America de Nord, și cultivată pe la noi (Panicum capillare) (🖼 3122) ¶ 5 ~-PĂSĂRESC¹, plantă ierboasă, cu semințe alburii, foarte lucitoare, care se dau ca hrană păsărilor (Lithospermum officinale) (🖼 3121); ~-PĂSĂRESC² = MĂRGELUȘĂ 2; – ~-PĂSĂRESC³ = MEIU–MĂRUNT; – ~ -PĂSĂRESC⁴ – MOHOR 1 2 ¶ 6 ~L-CANARILOR IARBA-CANARAȘULUI ¶ 7 ~-TĂTĂRESC = MĂTURI 3 [lat. mĭlium].