MEGHISTAN s.m. (Mold., ȚR) Mare demnitar turc. A: Veziriul și toți meghistanii sta cu mîinile întinse, arătînd evlavie. IM 1754, 142^r. Acolo făcusă căutarea oștilor sale, înainte a multor meghistani ai împărății <i> sale. VP, 73^r; cf. IM 1754, 8^v; VP, 75^r. B: Era vizirul și alalți meghistani îndoiți pentru această domnie. IST. ȚR. Veziriul și alți meghistani stau. IM 1730, 13^v; cf. R. POPESCU; IM 1730, 201^v. Variante: maghistan (R. POPESCU). Etimologie: ngr. megistan.